Multe feluri de a spune „Bună ziua” în 12 limbi diferite

În 2015, single-ul de revenire al lui Adele, „Hello”, a urcat pe primul loc în topurile Billboard și a doborât recordul Vevo pentru cel mai vizionat videoclip.

Frumos, nu-i așa? Așa că haideți să vorbim pe larg despre asta în acest post. Ha! Nu – glumesc.

Nu suntem aici pentru a discuta despre Adele sau despre single-ul ei care a bătut recordul, ci mai degrabă despre simplul și totuși profundul cuvânt „hello” – de multe ori primul cuvânt de vocabular rostit în orice curs de limbă, podcast, manual sau video instructiv de pe YouTube.

Există cu adevărat mai mult decât se vede.

Descărcați: Această postare pe blog este disponibilă sub forma unui PDF convenabil și portabil pe care îl puteți lua oriunde. Faceți clic aici pentru a obține o copie. (Download)

Toate încep cu un singur „Bună ziua”

Toate culturile au acel cuvânt – acel cuvânt în limbă care sparge gheața, dărâmă zidurile, generează zâmbete și creează o legătură instantanee, chiar dacă momentană, între persoane total străine. Nu este nimic mai puțin magic, într-adevăr, cum un simplu salut poate genera atât de multă bunăvoință pe străzi sau cum poate face pe cineva să renunțe la tot ceea ce face și să îi acorde altcuiva întreaga sa atenție.

Vine în diferite forme și sunete în diferite limbi. Ar putea veni cu o plecăciune, o înclinare a capului, o strângere de mână sau un salut, dar toate acestea semnifică cumva același lucru – o recunoaștere a celuilalt, un mod de a spune „te văd.”

La fel cum învățarea oricărei limbi noi începe cu „bună ziua”, o prietenie care durează o viață întreagă ar putea începe cu un simplu „bună ziua!”

Un salut este doar începutul călătoriei de învățare a limbilor străine, iar FluentU este aici pentru a vă ghida pe drumul dumneavoastră.

În această postare analizăm 12 moduri de a spune exact asta. Așadar, sunt 12 moduri de a transforma necunoscuții în prieteni, 12 moduri de a te face plăcut celorlalți în diferite părți ale planetei, de la Madrid la Calcutta, 12 moduri de a face magie.

1. 你好! (Nǐ hǎo)

Limba: Chineză (mandarină)

Salutul chinezesc este 你好, pronunțat ca nǐ hǎo.

你 înseamnă „tu”, iar 好 înseamnă „bine.”

După cum probabil știți, chineza este o limbă tonală plină de scăderi, creșteri și curbe în intonație. Cele două caractere (你好) se pronunță folosind al treilea din cele patru tonuri, în care pronunțați inițial silaba cu un ton în scădere și o rotunjiți cu un ton în creștere. De aici și simbolul (v).

Trebuie să fiți atenți la pronunția chineză pentru că s-ar putea să o numiți pe mama cuiva „cal” (deoarece atât „mama”, cât și „cal” se pronunță ca ma, dar cu tonuri diferite).

De asemenea, aveți nevoie de un „bună ziua” special atunci când doriți să fiți politicos. Astfel, în loc să salutați cu nǐ hǎo, veți spune „您好”. (nín hǎo).

Acum, această pronunție poate avea doar o diferență de o literă în pinyin, dar spune multe! Al doilea salut este mai formal și ar trebui să fie folosit atunci când salutați o persoană mai în vârstă decât dumneavoastră. În caz contrar, ați părea arogant și lipsit de respect. Chinezii pun mare preț pe respect, și nu doar pentru persoanele cu autoritate, ci mai ales pentru cei mai în vârstă.

Când vrei să întrebi o persoană ce mai face, spui „好吗?”. (nǐ hǎo ma?).

Ma de la sfârșit transformă totul într-o formă de întrebare. Așadar, de la literal, „ești bun”, acum devine „ești bun?”. De fapt, ar fi destul de ușor să depistezi întrebările chinezești în conversație, pentru că deseori termină aceste propoziții cu un ma.

Răspunsul tău la această întrebare specială ar trebui să fie un rapid „我很好” (wŏ hĕn hǎo xièxie). Ceea ce înseamnă „Sunt bine, mulțumesc.”

Multe saluturi chinezești pot părea ciudate atunci când sunt luate literal. De exemplu, în loc de a întreba „ce mai faci?”. vorbitorii de chineză vor spune adesea „你吃了吗?”. (nǐ chī le ma?), ceea ce înseamnă „Ai mâncat?”

Nu, ei nu întreabă cu adevărat despre stomacul tău în sine. Este un mod de a-și arăta grija față de tine și de bunăstarea ta, așa că nu te lansa într-un solilocviu despre ce ai mâncat la micul dejun sau că te duci la băcănie să iei niște chestii. Spuneți pur și simplu: „吃了你呢?”. (chī le, nǐ ne?), ceea ce înseamnă: „Eu am mâncat, dar tu?”

Aceasta este o discuție măruntă, în stil chinezesc.

2. 今日は (Konnichiwa)

Limbaj: Japoneză

Konnichiwa este termenul general, utilizat pe scară largă pentru a spune „bună ziua” în japoneză. Îl puteți folosi în orice moment al zilei sau al nopții, și ar fi potrivit atât pentru contexte formale, cât și informale.

Dar dacă doriți să fiți specificat în funcție de timp, puteți folosi „お早うございます” (ohayō gozaimasu) dimineața, „今日は” (konnichiwa) după-amiaza și „今晩は” (konbanwa) seara.

Când întâlnești o persoană pentru prima dată, vrei să spui „初めまして” (hajimemashite), care se traduce aproximativ prin „mă bucur să te cunosc.”

Închinarea este adânc înrădăcinată în cultura japoneză. În timp ce strângerea de mână semnifică adesea căldură și bun venit, plecăciunea este un semn de respect și datează din secolul al V-lea.

Japonezii se înclină în multe contexte diferite. Ea punctează și lubrifiază interacțiunea socială. Ei se înclină atunci când întâlnesc o persoană, pentru a spune bună ziua și la revedere, atunci când mulțumesc, își cer scuze, cer o favoare și atunci când încep și încheie o întâlnire sau un eveniment (cum ar fi atunci când încheie o discuție pe Skype!).

Când întâlnești o persoană, regula generală este că, cu cât statutul persoanei cu care te întâlnești este mai ridicat, cu atât ar trebui să te înclini mai jos. Avem 会釈 (eshaku), care este un fel de plecăciune pe care o faci cunoscuților, colegilor de serviciu și persoanelor de rang social egal. Un eshaku este o plecăciune de aproximativ 15° în talie. Pentru a saluta persoanele care au un statut mai înalt decât tine, cum ar fi șefii, bătrânii și oficialii guvernamentali, faci 敬礼 (keirei), care este de aproximativ 45°.

Ar trebui să ții minte că atunci când faci o plecăciune, aceasta nu este o scuză pentru ca spatele tău să se lenevească și să se aplece. Asta nu este chiar o imagine de respect, nu-i așa? Așa că nu vă curbați coloana vertebrală. Îndoiți-vă de la brâu și păstrați-vă coloana dreaptă.

În plus față de dinamica statutului implicată, prin plecăciune vă puneți într-o poziție vulnerabilă pentru a dovedi că nu aveți intenții rele față de cealaltă persoană. La fel cum dând mâna dovedește că nu ascundeți o armă sau o lamă în palmă, prin plecăciune și expunându-vă gâtul, vă puneți, într-un fel, la mila celeilalte persoane.

3. 안녕하세요 (Anyeonghaseyo)

Limba: Coreeană

Dacă ați mai ascultat vreo conversație în coreeană, probabil că ați auzit 안녕하세요 (anyeonghaseyo). Acest lucru se datorează faptului că este salutul coreean standard pentru practic orice ocazie și în orice moment al zilei – dimineața, după-amiaza sau noaptea. Ei au alternative la anyeonghaseyo, dar le folosesc foarte rar.

Puteți folosi anyeonghaseyo atunci când salutați practic pe oricine. Îl puteți folosi atât cu prietenii, cât și cu bătrânii. Este un salut politicos care înseamnă, în linii mari, „vă rog să fiți bine.”

Dar nu faceți nicio greșeală, doar pentru că puteți face anyeonghaseyo cu practic oricine nu înseamnă că cultura coreeană este relaxată în ceea ce privește senioritatea, respectul față de bătrâni și expresiile onorifice. Dimpotrivă. Dintre chinezi, japonezi și coreeni, am văzut că coreenii sunt cei care respectă cel mai strict regulile privind respectul față de cei mai în vârstă și senioritatea.

De exemplu, chiar nu este nepoliticos să întrebi de vârsta cuiva atunci când îl întâlnești pentru prima dată, deoarece este singura modalitate clară de a stabili cine este mai în vârstă și cine este mai tânăr între voi doi. Iar odată stabilit, acest lucru va afecta practic fiecare interacțiune pe care o veți avea unul cu celălalt. Poate că sunteți de aceeași vârstă, dar dacă persoana respectivă s-a născut cu o săptămână înaintea ta, atunci este mai în vârstă decât tine și ar trebui să folosești expresii onorifice atunci când interacționezi cu ea. O altă notă interesantă este că coreenii au tendința de a se împerechea romantic, pe cât posibil, cu cineva de vârsta lor, deoarece nu vor să fraternizeze cu cineva mai tânăr decât ei.

Ok, revenind la anyounghaseyo, dacă vreți să reduceți puțin formalitatea, mai ales când sunteți cu prieteni și oameni pe care îi cunoașteți bine, puteți renunța la haseyo și spuneți pur și simplu „anyeong.”

Dar dacă vreți să măriți formalitatea, cum ar fi atunci când primiți un oaspete stimabil la dumneavoastră acasă sau când șeful șefului dumneavoastră intră întâmplător în lift? Renunți la „haseyo” și îl schimbi cu hashimnikka. Astfel, expresia devine un anyeonghashimnikka foarte formal și foarte politicos. Înseamnă în continuare „te rog să fii bine”, dar într-o formă mai formală.

4. Bonjour

Limba: Franceză

Să spunem că tocmai ați aterizat în Paris și sunteți nerăbdător să vedeți toate atracțiile turistice. Tocmai ați coborât din taxi în urmă cu câteva secunde și acum vă aflați în holul hotelului, îndreptându-vă cu entuziasm spre acea doamnă de la recepție. Cum ați saluta-o? (Sau cum l-ați fi salutat pe taximetristul dumneavoastră?)

Bonjour! Iată cum.

Este cuvântul francez pentru „bună ziua.”

Bon înseamnă „bun” – ca în bon appétit (apetit bun) și bon voyage (călătorie bună).

Jour înseamnă „zi” – ca în soupe du jour (supa zilei) – și astfel bonjour înseamnă literalmente „bună ziua”. Termenul este flexibil și poate fi folosit atât pentru contexte formale, cât și informale. În plus, poate fi rostit în mod convenabil atât dimineața, cât și după-amiaza. Așadar, nu trebuie să aveți acea experiență ciudată în limba engleză de a saluta pe cineva, de exemplu, cu „bună dimineața!” și apoi să vă uitați la ceas, să vă dați seama de greșeală și să spuneți: „oh, îmi pare rău, am vrut să spun bună ziua.”

Cum rămâne cu noaptea? Ei bine, spui pur și simplu „bonsoir.”

Soir înseamnă „seară”. Și doar cu bonjour și bonsoir, aveți acoperite toate cele 24 de ore.

Un alt mod de a spune „bună ziua” este salut. Litera finală este mută, la fel ca în Champs-élysées sau Paris. (Francezii nu pronunță s-ul din Paris.) Salut este potrivit pentru contexte mai informale și este adesea folosit cu prietenii apropiați. Gândiți-vă la el ca la cuvântul englezesc „hi.”

Să spunem că tocmai ați făcut un tur fulminant al Parisului și sunteți prăbușit fără viață pe patul hotelului când, deodată, sună telefonul. Cum răspundeți la el? Ei bine, când răspundeți la telefon, amintiți-vă că nu folosiți bonjour sau bonsoir. Folosiți allô, cu accentul pe a doua silabă!

5. Hola

Limba: Spaniolă

Există 21 de țări în lume în care se vorbește spaniola – adică, ca limbă oficială – și există încă mai multe limbi bazate pe spaniolă, cum ar fi cele din Aruba, Bonaire, Curaçao, Guam și Marianele de Nord. În total, spaniola este vorbită nativ de aproximativ 442 de milioane de oameni de pe planetă – cel puțin.

De fapt, spaniola este a doua cea mai utilizată limbă din lume, după chineză. Engleza se află pe locul al treilea.

Spaniola este o limbă larg răspândită astăzi deoarece, atunci când Spania era o superputere mondială în secolele XVI-XVIII, exploratorii săi au călătorit în lung și în lat în căutare de mirodenii și aur și au înființat numeroase colonii din America Latină până în Asia.

Acum aveți un caz în care a învăța să spui „bună ziua” în spaniolă a devenit o cerință pentru viața modernă. Există o mare șansă ca în viața ta să te întâlnești și să ieși cu un vorbitor nativ.

Dar nu-ți face griji, să spui „bună ziua!” în spaniolă este destul de simplu. Aproape cu toții știm să spunem „hola”. Amintiți-vă doar că litera h este tăcută în acest caz, la fel ca și în cuvântul englezesc „heir.”

Pentru a fi specificat în funcție de timp, puteți folosi buenos dias (bună dimineața), buenas tardes (bună după-amiaza) și buenas noches (noapte bună). Dar, bineînțeles, puteți folosi hola atât în contexte formale cât și informale, la orice oră din zi sau din noapte.

Acesta este adesea primul cuvânt pe care îl spuneți oricărui vorbitor nativ, asociindu-l cu două sărutări pe obraz (începând cu obrazul lor drept).

Spaniola este în mare parte o limbă în care se sărută obrazul. În America Latină, de exemplu, sărutul pe obraz este un salut destul de standard între un bărbat și o femeie sau între două femei. În Argentina, Chile și Uruguay, prietenii de sex masculin se salută și se felicită reciproc cu sărutări pe obraz.

Dacă nu vă simțiți confortabil cu un astfel de gest, atunci o strângere de mână fermă sau un salut prietenos este la fel de bun. Ceea ce este necesar, totuși, este acel zâmbet grozav al tău care valorează cât o mie de sărutări pe obraz.

6. Hallo

Limba: Germană

Spuneți „bună ziua” în germană este într-adevăr foarte ușor. Este Hallo.

Simplu. Hallo!

Este un mod informal de a saluta un prieten sau oameni pe care îi cunoști. Dar când vine vorba de a saluta pe cineva în mod oficial, cum ar fi un asociat de afaceri sau cineva care este un pic mai în vârstă decât tine, trio-ul Guten Morgen! (bună dimineața), Guten Tag! (bună ziua) și Guten Abend! (bună seara) ar fi mai potrivit.

Germana, la fel ca multe alte limbi, face distincție între comunicarea informală și cea formală. Folosiți un limbaj informal numai atunci când vorbiți cu cineva pe care îl cunoașteți cu adevărat și cu cineva care vă cunoaște cu adevărat. Doar pentru a fi în siguranță cu oricine altcineva din afara acelui grup, și mai ales în situații de afaceri, folosiți trio-ul Guten și asociați-le cu o strângere de mână fermă.

Rețineți, de asemenea, că, la fel ca și verii lor englezi, aceste trei saluturi sunt sensibile la timp. Guten Morgen este bun doar până în jurul orei 12.00, Guten Tag este potrivit până în jurul orei 18.00, iar după aceea totul se rezumă la Guten Abend.

În situațiile din viața reală, conversațiile adesea nu se termină după salutări. Nu ați vrea să spargeți gheața cu un călduros Hallo german sau Guten Morgen și apoi să vă purtați tăcut și ciudat, nu-i așa?

Mutați conversația mai departe întrebând „ce mai faceți?”. Pentru contexte informale, întrebați „wie geht es dir?”. Pentru cei aflați în poziții de autoritate sau pentru acei oameni pe care nu îi cunoașteți suficient de bine, este mai potrivită întrebarea mai formală „wie geht es Ihnen?”.

Ascultați, de asemenea, chiar aceste replici, astfel încât să puteți răspunde cu politețe dacă sunteți întrebat. Răspundeți cu: „Gut, danke”. (Sunt bine, mulțumesc.)

Și atunci când ești întrebat ce mai faci, este corect să întrebi la rândul tău ce mai fac ei. Spuneți: „Und Ihnen?”. (Și tu?)

De fapt, faceți asta parte din replica anterioară. Când sunteți întrebat cum vă simțiți, spuneți: „Gut, danke. Und lhnen?” (I’m fine, thank you. And you?)

7. Ciao

Limba: Italiană

Ciao, (pronunțat „chow”, ca la mâncare) este probabil cel mai recunoscut salut italian. Este o interjecție informală și poate însemna atât „bună ziua”, cât și „la revedere” – la fel ca aloha în limba hawaiiană, shalom în ebraică sau salaam în arabă.

Dacă îl spuneți unui grup de prieteni, ați spune „ciao a tutti”. Tutti înseamnă „toată lumea”, așa că expresia se traduce literal prin „bună ziua tuturor.”

Ciao are o istorie plină de culoare. Provine de la o expresie venețiană care înseamnă literalmente, „Sunt sclavul tău”. (De fapt, este mai degrabă: „Sunt la dispoziția ta.”) Dar nu de aceea nu ar trebui să folosești ciao cu șeful, profesorul sau cu oricine care este mai în vârstă decât tine. Ciao este informal și este rezervat doar prietenilor apropiați și persoanelor pe care le cunoști deja.

Când întâlnești oameni pentru prima dată, cea mai sigură cale, și acest lucru este valabil practic pentru orice limbă, este să fii formal. Italianul are totuși trei moduri specifice în funcție de timp pentru a-i saluta mai formal pe ceilalți.

Dimineața, spui „buongiorno”. Buon înseamnă „bine”, iar giorno înseamnă „dimineață”. Literal, se traduce prin „bună dimineața.”

Pe după-amiază, devine buon pomeriggio, (deși unii pot folosi buongiorno chiar și după-amiaza). Seara, devine buonasera. Buona înseamnă bun (forma feminină), iar sera înseamnă „seară”. Noaptea (mai târziu de scurta oră de la începutul serii) veți auzi buena notte (noapte bună).

Rețineți că aceste expresii pot fi folosite și la plecare pentru a spune „la revedere.”

Când sunteți în Italia, răspundeți la telefon fără să spuneți nimic din cele de mai sus – în schimb, spuneți „pronto”. Aceasta înseamnă „pregătit”. Nu ești nepoliticos sau pretențios, ci doar îi spui celeilalte persoane că ești pregătit să o asculți vorbind. După ce ați vorbit, încheiați conversația spunând-um, ce altceva?-„ciao!”

8. नमस्ते (Namaste)

Limba: Hindi

Dacă vă aflați în subcontinentul indian, puteți scăpa să salutați pe toată lumea cu un singur cuvânt: Namaste.

Saluturile în hindi nu sunt specifice timpului, așa că îl puteți folosi pe acesta la orice oră din zi sau din noapte. Îl folosești pentru a începe și încheia interacțiunile atât cu prietenii, cât și cu străinii, tineri și bătrâni.

Namaste provine din cuvintele sanscrite namah și te, care înseamnă „plecăciune” și, respectiv, „către tine”. Namaste este un salut de respect și umilință. Nu numai că recunoști prezența celeilalte persoane, dar recunoști și totalitatea umanității sale. Există un puternic element spiritual, iar namaste le amintește oamenilor de divinul care există în fiecare persoană – forța vitală, „Dumnezeul din mine” care există în fiecare persoană pe care o întâlnesc.

Expresia este însoțită de o ușoară plecăciune a capului. Așezați ambele palme în fața pieptului într-o poziție asemănătoare rugăciunii. În timp ce spuneți „namaste”, înclinați ușor capul. Acest gest se numește gestul pranamasana.

Și apropo de gesturi, probabil cea mai neînțeleasă dintre acțiunile indiene este clătinarea capului. Este acest semnal nonverbal prin care ei își scutură capul dintr-o parte în alta. Occidentalilor le este greu să îl descifreze corect, deoarece clătinarea capului indian seamănă foarte mult cu a spune „nu.”

Să zicem că un american își întreabă oaspetele: „Vrei niște înghețată?”

Prietenul indian afișează un zâmbet și o clătinare a capului.

Ce ar face el din asta? E ca și cum ar spune „nu”. Sau, mai rău, pare a fi un „poate”. Este ca și cum cealaltă persoană își cântărește opțiunile, analizând argumentele pro și contra.

Dar strălucirea din ochii lui spune cu totul altceva.

În realitate, clătinarea capului este o expresie de acord. Este un „da”. Indienii îl folosesc pentru a spune „da”, „bine” și „am înțeles”. Ce înseamnă exact depinde de context, dar în general este un gest foarte pozitiv, și cu cât mai viguroasă este clătinarea capului, cu atât este mai pozitivă.

Așa că țineți minte asta data viitoare când invitați un prieten indian la cină. Dacă capul lui se clatină, va veni.

9. γεια σας (Yassas)

Limba: Greacă

Spuneți „yassas” pentru a spune „bună ziua” în Grecia.

Grecii sunt foarte informali și dezinvolți cu salutul lor, atât de mult încât este posibil să nu se ofere o strângere de mână. Nu se cer plecăciuni sau sărutări pe obraz.

Dar nu interpretați greșit acest lucru. Grecii sunt de fapt foarte prietenoși și deschiși. Vizitați țara pentru o zi și veți constata că acest lucru este adevărat. Pur și simplu sunt obișnuiți să aibă turiști prin preajmă, așa că, de obicei, se dau la o parte din calea vizitatorilor, în timp ce își văd și ei de zilele lor obișnuite.

Fă primul pas și în curând vei avea pe cineva dornic să te ajute să ajungi unde trebuie să mergi sau să-ți spună ceea ce ai nevoie să știi. Și dacă adăugați puțină greacă în amestec, cum ar fi kalimera (bună dimineața), kalispera (bună ziua), kalinita (bună seara) și efxaristo (mulțumesc), vă veți deschide cu adevărat calea unei conversații prietenoase și antrenante.

10. Salve

Limba: Latină

Latina a fost limba dominantă a Imperiului Roman din secolul al VI-lea î.Hr. până în anul 600 d.Hr.

Când Imperiul Roman s-a prăbușit, latina a evoluat în fostele națiuni constituente în diferitele limbi pe care le cunoaștem astăzi. Limbile romanice, cum ar fi franceza, italiana, portugheza, spaniola și româna, consideră latina ca fiind limba lor mamă.

Major parte din literatura clasică pe care o studiem la școală a fost scrisă inițial în latină. Exemple sunt clasicii atemporali scriși de Virgil și Cicero. Latina, deși nu mai este vorbită la fel de mult ca înainte (cu excepția poate a Vaticanului, care o consideră una dintre limbile sale oficiale), exercită o influență solidă, dar indirectă, în lumea modernă. De exemplu, se spune că nu mai puțin de jumătate din cuvintele englezești sunt derivate din latină.

Astfel spus, ați vrea să știți cum ar fi fost să salutați pe cineva în timpul romanilor? Ați fi spus „salve.”

Aceasta înseamnă salut atunci când vorbiți cu o singură persoană. Dacă vorbeai cu mai multe persoane, ai fi spus „salvete.”

Așa ți s-ar fi spus dacă ai fi trăit în Galia (Franța) în acele vremuri. Asta ar fi spus apostolul Pavel când a vizitat bisericile din Imperiul Roman. Asta obișnuia să spună o mare parte din Europa de Vest.

11. ᐊᐃᓐᖓᐃ (Ainngai)

Limba: Inuktitut

Inuktitut este o limbă eschimo-aleută vorbită în teritoriile arctice și în cel mai înalt palier al Americii de Nord, inclusiv Alaska și Canada de Nord.

Cel mai apropiat echivalent al cuvântului „bună ziua” în această limbă este ainngai, care poate fi folosit pentru a însemna atât „bună ziua”, cât și „la revedere.”

„Bună dimineața” se traduce aproximativ prin ullaasakkut, în timp ce „bună ziua” și „bună seara” sunt unnusakkut și, respectiv, unnuaqsakkut. Literalmente, ele înseamnă „Dimineața/ după-amiaza/ seara…”

Cultura inuiților nu are o structură tradițională de clasă. Poziția socială a cuiva se aliniază direct cu abilitățile speciale ale acestuia care ajută comunitatea să supraviețuiască în condiții climatice extreme. De exemplu, un mare vânător este un membru apreciat al societății – la fel și o mare croitoreasă.

În cultura Inuit, proprietatea privată este foarte limitată. Totul, cu excepția echipamentului de vânătoare și a hainelor proprii, este considerat proprietate comună.

Este, de asemenea, interesant de remarcat faptul că în Inuktitut nu există un cuvânt echivalent pentru „te rog”. Rostirea cuvântului englezesc „please” în aceste teritorii îl face pe vorbitor să pară arogant și exigent. Doar ceva de care să țineți cont în cazul în care ajungeți în nord într-una din călătoriile dumneavoastră.

12. Osiyo

Limba: Tsalagi (Cherokee)

Interesant este faptul că numele englezesc al acestei limbi, Cherokee, vine de la cuvântul chelokee, care înseamnă „vorbitor al unei alte limbi”. (Și vorbitori ai unei alte limbi sunt!)

Cherokee sunt un trib de nativi americani indigeni din statele din sud-estul țării, cum ar fi Georgia, Tennessee, Carolina de Nord și Carolina de Sud.

Osiyo este modul în care Cherokee spun „bună ziua.”

Dacă auziți pe cineva spunând „dohitsu?” înseamnă că întreabă „ce mai faci”. (Veți descoperi că în limba Cherokee, de multe ori, un singur cuvânt poate fi o propoziție întreagă.)

Răspunsul tău la dohitsu ar trebui să fie să spui „osda, ihina?”. Acest lucru înseamnă, în linii mari, „Eu sunt bine, și tu?”

Cherokee sunt un popor cald și primitor, și s-ar putea să te trezești nevoit să spui, „wado” (mulțumesc) de multe ori pentru ospitalitatea lor.

Ei bine, asta e tot deocamdată.

Ai o duzină de moduri diverse de a spune un „bună ziua” călduros. Nu vă opriți aici – nu ezitați să ieșiți acolo și să învățați și mai multe despre aceste limbi.

Ciao!

Descărcați: Această postare pe blog este disponibilă sub forma unui PDF convenabil și portabil pe care îl puteți lua oriunde. Faceți clic aici pentru a obține o copie. (Descărcare)