Mendel

Biografie

În 1851 călugărul austriac Gregor Mendel a fost trimis de mănăstirea sa la Universitatea din Viena pentru a studia matematica și științele. La întoarcerea sa, în 1854, be a început să predea știința, iar câțiva ani mai târziu a început seria sa, devenită faimoasă, de experimente de hibridizare cu mazăre de grădină în mica grădină a mănăstirii. Acolo, Mendel a polenizat încrucișat plante de diferite mărimi și forme, precum și plante care produceau flori sau mazăre de culori diferite. Analizând fiecare generație de plante noi, el a observat că unele caracteristici au rămas constante (sau dominante) în fiecare generație, în timp ce altele au rămas ascunse (sau recesive), apărând doar la generațiile ulterioare. Mendel a numit unitățile de factori de moștenire și a demonstrat că există doi astfel de factori, câte unul de la fiecare părinte, pentru fiecare trăsătură. O trăsătură dominantă are nevoie de un singur factor pentru a apărea, dar o trăsătură recesivă are nevoie de amândoi. Noi numim acum unitățile de moștenire gene și știm că fiecare genă, care este compusă dintr-o secvență de ADN, ocupă un loc specific pe cromozom. Deși regulile de moștenire ale lui Mendel au fost publicate în 1865 în articolul său Versuche über Pflanzenhybriden (Experimente cu hibrizi de plante), lucrarea sa a fost ignorată până în 1900, când a fost redescoperită de botanistul olandez Hugo de Vries (1878-1918).

.