Literatură engleză I

„Aphra Behn”, de artistul anglo-olandez Sir Peter Lely, ulei pe pânză, cca. 1670.

Aphra Behn (14 decembrie 1640? – 16 aprilie 1689) a fost o dramaturgă, poetă, traducătoare și scriitoare de ficțiune britanică din epoca Restaurației. Fiind una dintre primele femei engleze care și-a câștigat existența din scrisul său, ea a depășit barierele culturale și a servit drept model literar pentru generațiile ulterioare de scriitoare. Ieșind din anonimat, a ajuns în atenția lui Carol al II-lea, care a angajat-o ca spion în Anvers. La întoarcerea sa la Londra și după o probabilă și scurtă ședere în închisoarea datornicilor, a început să scrie pentru scenă. A făcut parte dintr-o coterie de poeți și libertini celebri, precum John Wilmot, Lord Rochester. A scris sub pseudonimul pastoral Astrea. În timpul vremurilor politice tulburi ale Crizei de excludere, a scris un epilog și un prolog care i-au adus probleme juridice; ulterior, și-a dedicat cea mai mare parte a scrierilor sale genurilor de proză și traducerilor. Susținătoare convinsă a liniei Stuart, a refuzat o invitație din partea episcopului Burnet de a scrie un poem de bun venit noului rege William al III-lea. A murit la scurt timp după aceea.

Behn este considerată în prezent un dramaturg cheie al teatrului din secolul al XVII-lea, iar opera sa de proză este recunoscută de critici ca fiind importantă pentru dezvoltarea romanului englezesc. Ea este poate cel mai bine cunoscută publicului modern pentru romanul său scurt Oroonoko (1688), povestea unui prinț african înrobit. Acesta se remarcă prin explorarea sclaviei, a rasei și a genului.

Behn a fost extrem de prolifică, adaptând piese de teatru, scriind ficțiune și poezie și traducând lucrări din franceză și latină. Ea a provocat scandal prin unele dintre subiectele pe care le-a ales, făcând adesea aluzie la dorința sexuală. Ea a fost conștientă și a declarat că, lucrările nu ar fi cauzat probleme dacă ar fi fost scrise de un bărbat. Opera lui Behn preia frecvent teme homoerotice, prezentând dragostea între bărbați de același sex. Unul dintre cele mai cunoscute poeme ale ei, „Dezamăgirea”, este povestea unei întâlniri sexuale spusă din punctul de vedere al unei femei, care poate fi interpretată ca o lucrare despre impotența masculină.

.