Există mulți termeni pentru bunicul în poloneză – „jaja” nu se numără printre ei! Kocham Cię Dziaduniu!(Love ya gramps!)

Poloneza este o limbă bogată în forme variante și ușor de inventat porecle și cuvinte noi de afecțiune în ea. În America poloneză unul dintre ele este dziadzia (bunic). De către cei care nu sunt familiarizați cu ortografia poloneză. este uneori scris ca „jaja” (ca în „La mulți ani Jaja!”) . Apoi, oamenii crescuți în Polonia vin și spun: „Dziadzia este greșit. Ar trebui să fie dziadzio”. Cine are dreptate?
Autoritarul multi-volum „Słownik języka polskiego” al lui Karłowicz, Kryński și Niedźwiedzki (Varșovia 1905) enumeră numeroase forme pet pentru bunicul în poloneză.
Înainte de a ajunge la ele – câteva observații. Inițial, termenul generic pentru bunic a fost dziad, dar în timp a evoluat și a ajuns să însemne un cerșetor bătrân și zdrențăros, producând chiar un derivat verbal dziadować – a trăi de la mână la gură într-o sărăcie cruntă. Prin urmare, diminutivul dziadek a devenit cuvântul standard.
Forma standard neîndurătoare este dziadek, dar dicționarul menționat mai sus enumeră și aceste versiuni hipocoristice (pet):
dziadeczek, dzaidulek, dzaiduś, dzaidziuś, dziaduszek, dzaidzio, dziadunio, dziaduńko, dziadulo, dziadyczek, dziaduleniek, dziadko, dziadzia, dzaidulko, dziaduleńko și dziadulinek.
NOTA: Dziadzia, care se aude în mod obișnuit în Polonia, este un limbaj pentru copii. Copiilor mici care abia învață să vorbească le este adesea mai ușor să pronunțe silabele dublate. Adesea, pentru bunica este baba. Dziadzia i baba sunt destul de frecvente printre copiii polonezi de un an, dar busia (deși populară în America poloneză) nu se aude în Polonia. Cel mai probabil și-a avut originea ca o formă decupată de babusia.